Alegerea fotografului de nunta ! ! ! …Mult “BULȘIT” cu iz de sfătuitor 🙂 – ep.1
Alegerea fotografului de nunta. Cum stăteam eu aşa că un fotograf gânditor ce sunt eu, după multe ore de nesomn, mi-a venit aşa un chef nebun de a mai scrie câte una altă, cum nu poţi să înţelegi… Ei bine, da! Am zis şi eu să scriu despre VESTITA TEMĂ sau TEAMĂ pentru unii, de a-şi alege fotograful nunţii.
Se pare că dacă nu atingi acest punct în activitatea de pozar eşti degeaba, cum zice Andreea mea. Asta e că aia: dacă nu cazi cel puţin o dată de pe motocicletă la 200km/ora încât să-ţi rupi 1 picior, coloana şi marginea infraorbitala, NU EŞTI MOTOCICLIST DOM’NE! Exemplele pot continuă: studentul fără restanţă e că uşa fără clanţă; bărbatul fără burtă e că femeia fără…. în fine, înţelegeţi voi. 🙂
Şi cum ziceam… Orbit fiind de strălucirea minunatei revelaţii, am auzit o voce angelica cu efect de ECHO fix în ceafă mea: “Bă! Revino-ţi! Sunt tone de articole de genu’ ăsta pe goagăl.”
Revenit din revelaţie şi dându-mi seama cine era, stau şi mă gândesc acum, dacă vocea era angelica sau demonică… Cu această ocazie: TE IUBI, IUBI MULT Andreea! Nu mă lua în seama! :))
Deci dau o căutare şi ce să vezi, aşa era. Tone frate, nu doar unul, două. Mă şi mă apuc de citit… şi citesc… Băi frate, m-a luat cu tremurat, nu alta. Nu era de la oboseală, jur! Mă cum explicau ei cu lux de amănunte cum e cu lumina, cu aparatele scumpe şi ieftine, cu stilurile, cu viziunile, cu faptul că nu trebuie să te grăbeşti la alegere, dar totodată să iei în calcul că în timpul gândirii tale ţi-l poate “fura” careva…, cum e cu amintirile celei mai frumoase zi din viaţă ta şi cât de importante sunt peste ani… Mai frate, aproape că şi mie îmi venea să scot 1500 euro din buzunar şi să “arvunesc” pe careva că poate ratam ocazia! 🙂
În fapt lucrurile stau puţin altfel, iar ceea ce voi scrie va fi strict din perspectiva mea, cea a unui fotograf de nuntă care îşi caută un fotograf de nuntă. Funny, nu? 🙂 În această ecuaţie am să includ şi condiţia sine-qua-non (ireală de altminteri) de a nu cunoaşte ce le poate pielea multor fotografi din România. Altfel nu aş mai fi scris ceea ce e mai jos.
Am sus povestea cu oferta nu dintr-un fetiş bizar, ci pentru a sublinia un alt fapt, poate cel mai important. Un fotograf bun şi onest îşi cam ştie valoarea (bine… +- 🙂 ) şi nu te va studia niciodată ca să vadă cât îţi cere. Că ai un buget de 30.000 de euro doar pentru foto sau că poţi să-i dai doar 50 din suta pe care o ai pentru foto-video, el tot atât îţi va cere pentru că ştie că atât reprezintă munca lui. Eu pe ăştia îi prefer. Astfel de atitudine “trădează” de fapt, un caracter pe care eu mi-aş dori să-l văd în cât mai mulţi oameni. O mare greşeală pe care o fac mirii este să încerce să negocieze la sânge cu cei din această ultima categorie. Şi aici avem 2 situaţii pe cât de des întâlnite, pe atât de stupide:
1. Încerci să mai tragi o sută-două de euro din preţul total, dar tu îţi pui pe masă cheia de la Panamera şi îţi afişezi pantofii LOUBOUTIN de 1000 euro tocul. 🙂 Asta e cazul fericit, pentru că îţi vei lua şutul în fund chiar atunci şi nu după nuntă.
2. Cazul nefericit. Te duci îmbrăcat/-a ca vai de capul tău, te tăvăleşti prin faţa lui şi îi povesteşti cum te lupţi tu să trăieşti dintr-un salariu de 2000 lei cu care îţi întreţii şi cei 5 fraţi, obţii discountul de x euro pe care ţi-l doreşti, iar când pleci şi ajungi la aceeaşi Panamera din parcare, îi deschizi portbagajul şi îţi schimbi pantofii cu LOUBOUTIN-îi mai sus menţionaţi. Eventual la nuntă, poartă-te cu el ca şi cu un sclav şi mai dă-i şi nişte parizer întins aşa frumos pe farfurie, la masa de seară. Crede-mă, vei avea surprize nebănuite! :))))
Dă o căutare pe gugăl, printre prietene, prin zodiac sau la drum de seară, da în bob (nu în Bob!) sau în cafea şi fă-ţi o listă mai mare cu cei cu care crezi tu că ai rezona.
Cere-le să-ţi spună dacă sunt liberi în dată de xx.yy.2803 şi să-ţi dea o cotaţie de preţ. Nu te speria dacă te întreabă detalii despre eveniment (număr estimativ de persoane invitate, locaţii etc.) Îi ajtă să-şi facă un necesar şi deci, să-ţi recomande un pachet optim pentru ceea ce ai tu nevoie. Alţii nu vor decât să ştie cât de mulţi invitaţi ai, că să ştie cu cât să te “ardă”. Da, există şi varianta asta, dar repet, nu te speria. Dacă nu îţi trimit pe email oferă generală în maxim 5 minute în format pdf, jpeg etc. în care tu să găseşti recomandarea lor, e un semn de întrebare. Dacă din contra, îţi spun: “Da… nu aş vrea să va trimit oferta noastră generală, ci să va fac una PERSONALIZATĂ (mor când aud asta! 🙂 ), în care să includem şi un DISCOUNT (te-ai prins de cuvintele “cheie”? 🙂 )”, atunci fugi cât poţi! Povestea cu cele 5 minute e că pentru redactarea şi punerea în pagină a unei oferte generale e nevoie de mult mai mult timp. Trebuie să o gândeşti, să faci un design încât să fie “ambalată” frumos etc. Adică dacă respectivul fotograf nu o are deja pregătită, e aproape evident că va avea nevoie de mai mult de 5 minute încât să conceapă una PERSONALIZATĂ DOAR PENTRU TINE! 🙂 Ai înţeles combinaţia?
Nu înţelegeţi greşit, se poate personaliza o ofertă, dar plecând de la una generală. Asta este cu totul alt lucru.
Atenţie, mai sunt unii care o ard aşa mai interstelar şi nu trimit oferte pe e-mail. Nici măcar un preţ de plecare nu-ţi spun. Vor să te aducă pe teren propriu (la studio, acasă etc) unde îţi fac capul pătrat cu cine sunt ei, realizări etc. Crede-mă că au o grămadă de tehnici. Eu pe ăştia îi văd undeva între cele două categorii de mai sus. Pot fi buni sau nu că fotografi, dar sigur vor să te ardă. 🙂 Personal, mă enervează rău stilul asta. Dacă pe tine te ţin nervii atunci du-te! Te poţi distra… sau nu!
